Tătarii, o comunitate de origine mongolo-turco-turanică, sunt răspândiți pe arii extinse ale Asiei și în anumite regiuni ale Europei de Est, inclusiv Dobrogea. Această comunitate își are rădăcinile în Nordul și Centrul Asiei, dar a fost încorporată în Imperiul Mongol al lui Genghis Khan în perioada medievală. În timpul expansiunii mongole spre Apus, tătarii s-au așezat în diverse zone din Europa Răsăriteană, formând ramuri precum Tătarii de la Volga și Tătarii Crimeeni. În secolul al XIV-lea, aceștia au adoptat islamul, iar Crimeea a devenit un important centru cultural islamic în Estul Europei.
Crimeea, care era inițial parte a Hanatului Hoardei de Aur, a căpătat statutul de Hanat al Crimeii în 1441, când liderii triburilor tătărești l-au ales pe Hadji Ghirai I drept conducător. Mai târziu, acest hanat a devenit protectoratul Imperiului Otoman. În secolul al XVII-lea, tătarii din Crimeea au rămas loiali Porții Otomane și au oferit asistență militară în campaniile otomane, dezvoltând în același timp relații complexe, atât cordiale, cât și ostile, cu popoarele vecine, cum ar fi rușii, polonezii, cazacii și românii.
Dacă privim structura militară, tătarii erau călăreți desăvârșiți, abilități care le-au permis să ignore limitele geografice impuse de stepele din Europa Răsăriteană. De exemplu, ei au sprijinit răscoala cazacilor conduși de Bogdan Hmelnițki împotriva Poloniei, dar în același timp au luptat alături de Uniunea Polono-Lituaniană împotriva Suediei în timpul Războiului Polono-Suedez. Un exemplu notabil este anul 1650, când tătarii au participat la jefuirea Iașiului împreună cu cazacii lui Timuș Hmelnițki, provocată de refuzul domnitorului moldovean Vasile Lupu de a căsători fiica sa cu Timuș.
Tătarii au influențat și s-au implicat în evenimentele militare din România, participând la Bătălia de la Finta în 1653, de partea Moldovei, dar victoriile au fost deseori în favoarea dușmanilor lor. De exemplu, bătălia de la Zărnești din 1690, condusă de Gazi Ghirai alături de Constantin Brâncoveanu, a fost o încercare de a susține un rival al Imperiului Habsburgic pentru tronul Transilvaniei.
Un aspect interesant al istoriei tătărești este legătura cu familia Cantemir, care, potrivit istoricului Alexandru D. Xenopol, ar putea avea origini tătărești, reflectate în denumirea lor. Dimitrie Cantemir, un domn al Moldovei și o figură marcantă a umanismului românesc, mândrea că era descendentul lui Timur Lenk, marele conducător mongol.
Hanatul Crimeii a încetat să mai existe ca stat independent în 1783, fiind anexat de Imperiul Rus condus de Ecaterina cea Mare. Această anexare a fost rezultatul unui context geopolitic complex, care a inclus rivalitatea dintre Imperiul Rus și Imperiul Otoman, și a marcat o etapă importantă în istoria tătarilor și a regiunii.
În concluzie, istoria tătarilor este una complexă și profundă, reflectând interacțiunile dintre diferite culturi și popoare în cadrul unei regiuni diversificate din punct de vedere etnic și cultural. Tătarii au jucat un rol esențial în evoluția istorică a Europei Răsăritene, influențând evenimente militare și politice dincolo de granițele lor tradiționale. Această comunitate, cu rădăcini adânci în istorie, continuă să fie un subiect important de studiu și explorare în cadrul discuțiilor despre identitate și patrimoniul cultural al regiunilor în care trăiesc.
