Astronomii care utilizează Telescopul Spațial James Webb au realizat observația directă a unui eveniment rar și fascinant: o planetă a fost înghițită de o stea. Aceste evenimente de „înghițire planetară” au loc, de obicei, în momentul în care o stea intră în faza de gigantă roșie, extinzându-se și distrugând tot ce se află în apropierea sa, inclusiv planetele. Însă un studiu recent publicat în The Astrophysical Journal sugerează un scenariu diferit, în care planeta ar fi fost cea care s-a îndreptat spre steaua sa, într-un act de „sinucidere” cosmică.
Steaua observată, cunoscută sub denumirea de ZTF SLRN-2020, se află la aproximativ 12.000 de ani-lumină de Pământ. Primele indicii despre acest fenomen au fost observate în 2023, când a avut loc o explozie de lumină asociată cu apariția unui nor de praf, aparent rămășițele unei planete distruse. Inițial, astronomii au crezut că steaua ar fi similară cu Soarele nostru și că și-a început tranziția către gigantă roșie, un model expririențial obișnuit în astfel de cazuri. Totuși, după observațiile efectuate cu ajutorul Telescopului James Webb, cercetătorii au descoperit că steaua nu era suficient de luminoasă pentru a fi clasificată drept gigantă roșie.
Această descoperire a schimbat complet perspectiva asupra incidentului, sugerând că steaua nu a înghițit planeta așa cum se credea inițial. Planeta, de mărimea lui Jupiter, ar fi orbitat foarte aproape de stea, poate chiar mai aproape decât Mercur orbitează în jurul Soarelui. Interacțiunile gravitaționale dintre cele două corpuri ar fi dus la destabilizarea orbitei planetei, determinând-o să se apropie treptat de stea.
Cercetătorul Morgan MacLeod de la Harvard a explicat că, în momentul în care planeta a început să atingă atmosfera stelei, procesul de cădere s-a accelerat rapid. Aceasta a generat nu doar o înghițire, ci și o expulzare de materie din stratul exterior al stelei, formând un inel de praf în jurul acesteia. În mod surprinzător, s-a observat și un al doilea inel, mult mai aproape de stea, care era compus din gaz molecular fierbinte, asemănător unui mediu în care se formează planetele, nu unor resturi planetare distruse.
Acest eveniment de înghițire planetară ridică multe întrebări în rândul astronomilor. Este acest tip de scenariu, în care o planetă coboară singură spre stea, mai frecvent decât cel al stelelor care se extind? Suntem pe cale de a înțelege mai bine astfel de evenimente cosmice, având în vedere că aceasta este prima înghițire planetară observată în timp real, oferind cea mai clară detecție a ceea ce rămâne în urma unui astfel de incident. Autorul principal al studiului, Ryan Lau, a afirmat că acesta este doar începutul unei serii de descoperiri care ar putea să ne ajute să înțelegem mai bine aceste fenomene complexe.
Observațiile Telescopului Spațial James Webb continuă să ofere perspective valoroase asupra misterelor universului și cum evenimentele cosmice, cum ar fi înghițirea planetară, pot avea loc într-o manieră în care nu ne-am fi așteptat. Aceasta deschide noi căi pentru cercetarea astrofizică și ne provoacă să gândim mai profund despre evoluția stelelor și interacțiunile lor cu planetele. La nivel mai general, aceste descoperiri ne afectează înțelegerea despre viața și moartea corpurilor cosmice, precum și despre dinamica galaxiilor.
Menținându-ne atenția asupra evoluției cercetărilor în acest domeniu, rămâne de văzut ce alte evenimente extraordinare ne va aduce observarea continuă a cerului, alimentând curiozitatea umană despre locul nostru în univers.
