Barca Monoxilă: Traditia și Utilizarea sa în Zona Rupea
Introducere
Barca monoxilă, denumită local „cin”, este un tip de ambarcațiune tradițională atestată documentar în România încă din secolul IV î.Hr. Această barcă a fost realizată de obicei dintr-un singur trunchi de fag sau stejar, fiind o parte esențială a culturii locale, în special pentru comunitățile de pescari.
Material și Construcție
Construcția bărcii monoxile avea la bază un trunchi de copac, care era tăiat, cioplit și scobit direct în pădure. Dimensiunile acesteia variau, având o lungime cuprinsă între 4 și 6 metri și o lățime de 80-100 cm. Odată ce barca era modelată, aceasta era transportată cu căruța în sat, unde lucrările de finisare continuau.
Funcționalitate
Principalul scop al bărcii cin era pescuitul, însă aceasta era folosită și pentru transportul persoanelor de pe un mal pe altul al Oltului. Barca putea fi manevrată cu o prăjină lungă, numită „rud” sau „pocie”, atunci când nivelul apei era scăzut. În condiții de apă crescută, se folosea o lopată pentru a naviga.
Cultura și Istoria
Cinul este o parte importantă a patrimoniului cultural din zona Rupea, simbolizând nu doar abilitățile practice ale pescariilor de altădată, dar și modalitatea de interacțiune socială și economică a comunității locale.
Exhibiție Culturală
Pentru cei interesați de istoria și cultura locală, un exemplar al bărcii monoxile poate fi admirat în expoziția permanentă a Muzeului Etnografic „Gheorghe Cernea” din Rupea, unde vizitatorii pot învăța mai multe despre tehnicile tradiționale de construcție și utilizare a acesteia.
Barca monoxilă rămâne un simbol al tradiției și ingeniozității, o dovadă a modului în care natura și nevoile comunității s-au îmbinat pentru a crea instrumente esențiale în viața cotidiană a din trecut.
