La 26 octombrie 1497, Ștefan cel Mare a obținut o victorie remarcabilă împotriva armatei poloneze conduse de regele Ioan Albert în Bătălia de la Codrii Cosminului. În acest episod din podcastul „Colecționarul de Istorie”, istoricul Andrei Pogăciaș descrie realizările lui Ștefan în acest context geopolitic complex, evidențiind cum a reușit să întindă o capcană inamicilor săi.
În urma unor alianțe anterioare, Ștefan se închină lui Cazimir al IV-lea al Poloniei pentru a obține ajutoare împotriva tătarilor și otomanilor, dar, când sprijinul nu vine, el își schimbă strategia. Astfel, orchestrând atacuri asupra provinciilor poloneze, își caută noi aliați în otomani și tătari, ceea ce reflectă flexibilitatea sa diplomatică.
Expediția lui Ioan Albert se dovedește a fi masivă, cu aproximativ 80.000 de soldați și echipament militar impresionant. Scopul este cucerirea Sucevei și înlăturarea lui Ștefan, precum și capturarea cetăților Chilia și Cetatea Albă, deținute de otoman. Totuși, campania poloneză eșuează. Ajutoarele din Transilvania, precum și incursiunile otomane și tătare, îl sprijină pe Ștefan cel Mare. De asemenea, regele Ungariei amenință Polonia cu represalii, ceea ce contribuie la un armistițiu, pe care, însă, Ștefan nu-l respectă.
Pe drumul de întoarcere, Ștefan plănuiește o ambuscadă. Chiar dacă el suferă de rănile unei bătălii anterioare și se află în sanie, supraveghează lupta cu atenție. Armata poloneză este devastată; regele Ioan Albert scapă, iar mulți nobili sunt capturați. Captivii sunt duși la Constantinopole sau transformați în ostași pentru a replantă pădurea devastată de război.
Această victorie marchează o culminare a domniei lui Ștefan cel Mare, care a reușit să înfrângă, în cei 47 de ani pe tron, toți principalii săi inamici: otomanii, ungurii, tătarii și acum polonezii. Această bătălie este un exemplu declarat al capacității sale de strateg și lider militar în contextul turbulent al Europei de Est din acea perioadă.
